Casele specifice zonei Caracal

Bordeiul, cel mai vechi tip de locuinţă, de sorginte neolitică, a fost răspândit, în Evul Mediu, în toată Europa.

Bordeiul reprezintă un tip de locuinţă semiîngropată, construită din lemn de stejar, având în plan patru încăperi (cel din Castranova, judeţul Dolj), respectiv trei încăperi (cel din Drăghiceni, judeţul Olt).

Clima aspră, cu vânturi puternice şi mari diferenţe de temperatură între vară şi iarnă, apoi incursiunile turceşti făcute la nord de Dunăre, secole de-a rândul, şi, nu în ultimul rând, tradiţia, au fost condiţiile care au perpetuat exemplare din acest tip de locuinţă în partea sudică a României, în Oltenia, până în prima jumătate a secolului XX.

La intrarea în bordei, se disting doi „cosorobi”, cu capetele exterioare sculptate în formă de cal, care au rolul de protejare a locuinţei de duhurile rele.

Prin păstrarea unei tehnici constructive străvechi, ca şi prin universul de viaţă pe care-l prezintă, bordeiul se constituie în mărturia unei mari valori istorice, sociale şi culturale.

Puteţi vizita acest tip de locuinţă la Caracal, în cadrul Complexului Memorial „Iancu Jianu”.

În România, culele se întâlnesc numai în regiunea de dealuri a Olteniei. Totuși, câteva exemplare se găsesc și în Muntenia, în județul Argeș. Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase de la început, au dispărut mai repede decât celelalte.^[3]

Se pare că etimologic termenul provine din cuvântul în limba turcă ”kule” care înseamnă turn. Culele sunt construcții specifice secolelor XVIII și XIX.

În esență, culele erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de către cetele de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării. De regulă, culele, care aveau o formă de turn cu 3-4 caturi, erau prevăzute cu metereze de unde se trăgea cu armele în orice parte a curții.

În beci se afla fântâna. Scara către etajele superioare putea fi mobilă, ușile erau masive, beciul solid, pereții groși de 1 metru consolidați cu bârne și străpunși de metereze, ferestrele înguste. Un amănunt mai aparte la unele cule este prezența anexelor sanitare într-un corp separat, un turn îngust, legat de corpul principal printr-un coridor aerian, ca un pod închis.

Pe lângă funcția sa de locuire, cula este o construcție care îl apără pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci și de răzmerițele posibile ale propriilor supuși de pe moșie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule terenul era defrișat, pentru a nu permite apropierea nevăzută a atacatorilor de orice fel.

În decursul timpului, culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-se trei categorii:

• cule de refugiu, de apărare sau locuință temporară;
• cule de veghe, semnalizare și alarmă;
• cule-locuință permanentă.

Când pericolul otoman a dispărut, culele nu-și mai aveau rostul și au început să se deterioreze, apoi să fie părăsite, distruse.

Cula Galiţa situată în nordul judeţului Olt, în comuna Dobroteasa, satul Câmpu Mare, într-o zona cu bogată tradiţie viticola - Sâmburesti. A fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea (1790); (de aga Alexandru Vlangalis, 1800 – „Prioritati istorice oltene si romanatene”, Prof. I.Ciuca), iar în timpul răscoalei din anul 1907, ţăranii au incendiat o parte din culă, dupa care a fost restaurată în forma actuală. Cula se desfasoara pe un plan patrat, are acoperisul din şindrilă iar una din cele patru laturi ale acoperişului este străbătută de coşul de fum pentru sobele din interior. Cula se remarcă prin modestia formelor arhitecturale, atât la interior cât şi la exterior, dispuse într-un mod asemănător în ansamblul constructiei. La exterior, care este destul de simplu, se observă un brâu, ce parcă traseaza o limita între parter şi celelalte etaje. Cula are doua niveluri, fiecare cu câte doua camere, iar legătura între cele doua niveluri şi parter este asigurata de o scara de lemn. (Cod LMI - Lista Monumentelor Istorice: OT-II-m-B-08811)